Urmează o zi frumoasă de sâmbătă, iar Gri are planificată o zi plină împreună cu familia: de dimineață cumpărături, apoi munca în gospodărie.
Este dimineață și Gri se trezește cu mult înainte de ora programată. Ar fi dormit mai mult, doar că durerea îi trimise și ultimele fragmente de somn la plimbare. Durerea asta avea un program al ei și nu știu cum, dar era foarte harnică în momentele cele mai nepotrivite.
Gri se ridică încet din pat gândindu-se: ”Altă zi cu durere”. Era un gând care îi apărea pur și simplu în minte, fără să știe nici de unde vine și nici încotro duce. Se îndreptă încet către bucătărie ca să își facă un ceai. Parcă lichidul acest cald și mirosind a toate florile pământului îi mai alunga durerea. Și chiar așa simțea că se întâmplă, timp de câteva minute.
Gri își făcu ceaiul și sorbi din el, ”Mi se pare că nu mă mai doare așa tare. O să reușesc să fac ce ne-am propus astăzi.”
Mai târziu, Gri și familia sa plecară la cumpărături. Ca de obicei, se întâlni cu multe persoane cunoscute. Și întrebarea, care parcă îi era lipită pe frunte și cei cu care se întâlnea doar o citeau: ”Cum ești? Mai ai durerea aceea?„ Deja de atât timp auzise această întrebare și răspunsese la ea în varii moduri, încât știa pe de rost și răspunsurile.
Când Gri răspundea ”Da, o mai am.” , primea de obicei răspunsul: ”Chiar așa? Dar nu se vede, că arăți bine!”
Și gândurile continuă: ”Da, din afară par a fi bine, dar numai eu știu cum mă simt”.
La întoarcerea de la cumpărături, durerea era în formă maximă, parcă mersese la sală ca să își fortifice mușchii!
Acum Gri știa că urmează multă treabă și se gândea ce să facă: ”Dacă spun iar familiei că nu pot să fac ce ne-am propus, ce o să spună?”
Întrebarea asta aduse după ea un roi de gânduri care se roteau bâzâind și lăsând în urmă stări sufletești din cele mai variate, acompaniate de întrebări și mai variate.
Acum Gri se trezi cu o orchestră completă care cânta după bunul ei plac o simfonie cunoscută, dar nu din cele care mângâie auzul, ci din cele pe care ți-ar face plăcere să le auzi cât mai încet.
Drag cititor, aceasta poate fi o parte dintr-o poveste reală. Dincolo de diagnostic stă un om, care merită ascultat, nu doar auzit.
Cu respect pentru tine, Gri,
Psiholog Crinela Mocean