Suflete Vii

Survival mode

Ai zile în care funcționezi: te trezești, muncești, rezolvi, continui. Din exterior pari bine; în interior, însă, simți că doar mergi înainte fără să fii cu adevărat prezent.

Mulți descriu această stare ca „survival mode”. Această denumire informală este folosită pentru a descrie ceea ce știința asociază cu stresul prelungit și cu modul în care organismul se adaptează la acest stres.

Ce este „survival mode”?

„Survival mode” sau ”modul de supraviețuire” este expresia care descrie unul dintre răspunsurile organismului la stres prelungit. Practic organismul pornește în starea de „mod sigur”, asemănătoare cu ”safe mode” la computere. În mod asemănător, organismul redistribuie resursele către funcțiile implicate în supraviețuire și răspuns la amenințare.

Ce se întâmpla în corp?

Stresul prelungit poate afecta echilibrul circuitelor din creier implicate în gândire, luarea deciziilor, starea de spirit și reglarea emoțiilor. Acest dezechilibru poate modifica modul în care gândim și reacționăm.

 Mai departe, dezechilibrul creat se transmite la nivelul întregului organism și influențează sistemele neuroendocrine, autonome, imune și metabolice, putând modifica modul în care acestea funcționează.  

 Cum se poate manifesta?

Acest mod se poate manifesta diferit, iar unele dintre simptomele care ar putea să apară sunt:

-dificultăți în relaxare

-un sentiment constant de urgență

-senzația de tensiune în corp chiar și în repaus

-somn care nu mai reface complet organismul

-dificultăți de concentrare

-sentiment de copleșire

-reacții mai rapide și mai intense decât de obicei

-dificultăți în gestionarea unor situații minore

-tendința de a mânca în exces

Ce poate afecta?

Pe termen lung, această activare repetată de răspuns la stres poate produce, ceea ce numesc specialiștii ”uzură biologică”, adică pot fi afectate:

-calitatea somnului

-sistemul imunitar, metabolismul, sistemul cardiovascular

-memoria și învățarea, luarea deciziilor, învățarea, vigilența, creativitatea

-sănătatea mintală

-bucuria

-relațiile cu ceilalți, inclusiv cu familia

-randamentul și productivitatea

         pe scurt, calitatea generală a vieții.

 Ce poate ajuta?

 -observarea simptomelor

-odihna pasivă ca somnul, sau starea într-o poziție confortabilă cu ochii închiși

-odihna activă ca: sport, yoga, masaj, plimbări în natură

-conexiunea cu ceilalți

 Un gând de final:

Uneori, corpul nu cere mai multă motivație, ci pauză, ritm și recuperare. A funcționa nu este același lucru cu a avea o viață de calitate, iar ceea ce numim „survival mode” este adesea semnalul că ritmul a fost prea mult timp împins peste limitele de refacere.

De aceea, rolul unui psiholog nu este doar să intervină atunci când lucrurile devin copleșitoare, ci și să ajute la înțelegerea semnalelor și la modul în care le gestionăm, înainte ca acestea să se transforme în „survival mode”.

Dacă vrei să mai citești: https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/2470547017692328